modelul coso

In anii ’80 ai secolului trecut, senatorul american Treadway a initiat o importanta cercetare asupra controului intern si a rolului sau in viata organizatiilor, creand in SUA „ Comisia Treadway ’’ la recomandarea careia a fost creat comitetul intitulat Comitetul Organizatiilor Sponsor ale Comisiei Treadway , cunoscut mai apoi peste tot in lume sub numele de COSO.

 Comitetul a reunit competentele unor profesionisti ai auditutului extern, auditul intern, controlului intern, mari corporatii americane care elaborat o lucrare intitulata „ Codul controlului intern ’’, lucrare care defineste ceea ce ar trebui sa se inteleaga prin control intern, concluzionand faptul ca aceasta nu are nici o legatura directa cu sistemele de inspectie si verificare, recunoscute.

 Definirea conceptului de control intern este o problema care inca mai comporta controverse, dar care tinde sa accepte pe plan international acelasi sens al termenului din engleza  „control intern’’ care inseamna in primul rand  ,,a detine controlul’’si apoi  „a verifica’’ si nu sensul din franceza, care inseamna „a verifica’’ si apoi „a inspecta’’.

 In asamblul complex de mijloace si practici pe care orice entitate le utilizeaza pentru a-si administra cat mai bine activitatile, in vederea atingerii obiectivelor prestabilite, COSO, prin cadrul de control elaborat, a indus o oarecare ordine in domeniu. Asadar poate fi retinuta definitia controlului intern data de COSO in anul 1992 care este inca de actualitate.

 Controlul intern este un proces implementat de Consiliul de Administratie, managementul superior si personalul unei entitati destinat sa ofere o asigurare rezonabila in ceea ce priveste realizarea obiectivelor.

 Controlul intern este un proces, un mijloc pentru a atinge un scop si nu un scop in sine.

 Controlul intern este efectuat de toti salariatii si inseamna nu numai politici, proceduri, formulare si documente ci si oamenii de la fiecare nivel al organizatiei.

 Controlul intern trebuie privit si inteles din perspectiva beneficiilor si limitarilor sale.

 Controlul intern furnizeaza o asigurare rezonabila si nu o asigurare absoluta.

 Controlul intern se refera la toate categoriile de entitati si activitati si nu numai la organizatii sau intreprinderi.